Pe teritoriul Romaniei zonele locuite de sasi sunt si intotdeauna vor fi o sursa de inspiratie pentru noi. In special daca ne gandim la placile ceramice, la cahlele de teracota pictate manual, care se gasesc intr-o varietate foarte mare de modele. Cand aceste placi s-au fabricat, instalatiile de incalzire cele mai raspandite erau niste seminee cu focar deschis peste care era amplasata defapt o hota, formata din placile de teracota. O parte din caldura produsa totusi era captata de aceasta hota si in acest fel contribuia la un comfort putin mai ridicat decat daca se incalzea doar cu focul deschis in camera.

Biertanul face parte dintre primele așezări germane de sași din Ardeal fiind cuprins în cele „Două Scaune” (Mediaș și Șeica) în Diploma Andreeană (Andreaneum)^[2] din 1224. Cum intram in centrul localitatii imediat ne sare in ochi impozanta biserica evanghelica, de parca ar fi o fortareata. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renașterii, apărat fiind de trei ziduri de incintă cu turnuri și bastioane medievale. Prima incintă a cetății este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicată și prima biserică (Sf. Maria). Biserica actuală a fost ridicată în 1486–1524, în stil gotic-târziu. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Biertan,_Sibiu)

In 2015 am fost rugati sa participam la un proiect de restaurare a unui semineu deschis cu hota. In sacristia bisericii din Biertan se afla un semineu cu cahle pictate si focar deschis impresionant, dar care in timp s-a degradat,  continand piese crapate si ii lipseau mai multe placi de teracota pictate.

După evaluarea stării şemineului şi fotodocumentarea ei, în vederea restaurării am trecut la demolare. Toate piesele au fost fotografiate înainte şi după restaurare. Am reuşit îndepărtarea majorităţii depunerilor – resturi de argilă, var, tencuială cu ciment- de pe suprafaţa plăcilor în stare uscată. Restul impurităţilor -var, tencuială cu var şi ciment, gudron, etc.- a necesitat spălarea pieselor.

Piesele spălate au fost uscate, a urmat selectarea bucăţilor care s-au potrivit, acestea fiind lipite la loc.În afară de doi colţari, toate plăcile, chiar şi cele care păreau întregi înaintea demolării, s-au dovedit a fi crăpate sau rupte. Acesta s-a datorat printre altele şi faptului, că bordurile din chirpici care legau plăcile între ele, de-a lungul timpului s-au dovedit mai puternice, decât plăcile însuşi. Datorită mişcărilor şemineului s-au creat tensiuni în corpul şemineului, în urma cărora plăcile s-au rupt în mai multe bucăţi, în loc să cedeze legăturile dintre ele. Daunele suferite de şemineu au fost agravate şi de supraîncălzirea acesteia, martor fiind argila din rosturile dintre plăci, care are o culoare roşu-cărămiziu.

Lipirea pieselor

Micile crăpături rămase după lipirea plăcilor au fost umplute şi retuşate si colorate cu pigmenţi de natură minerală. Astfel, în afara corectării crăpăturilor lipite, am reuşit fixarea la suprafaţa ceramicii a bucăţilor mici de glazură, care s-au desprins de-a lungul timpului.

Pentru reîntregirea fragmentelor originale, am folosit argilă refractară de culoare albă, fără impurităţi, în amestec cu şamotă, a cărei coeficient de contracţie este foarte mic, sub 1%. După uscarea şi biscuitarea plăcilor, acestea au fost glazurate -pictate manual- conform cu piesele originale, apoi au fost arse din nou la 960 grade Celsius. Glazura folosită este cu o nuanţă mai deschisă la culoare, decât cea originală. Astfel aspectul general al şemineului este unul plăcut, apropiat de cel original, totodată fiind vizibil şi raportul dintre piesele originale şi completările ulterioare.